În această clădire, în timpul administrației maghiare a Aradului, a fost sediul comitatului (prefecturii), aici fiind reședința comitelui (prefectului) Aradului.
Unul din cei mai importanți prefecți ai Aradului din timpul administrației maghiare, a fost Barabás Béla. După unirea Transilvaniei cu România, acesta a continuat să rămână la Arad, în România. A devenit unul din liderii minorității maghiare, vicepreședinte al Partidului Magyar. A fost senator al României.
Primul prefect român care și-a desfășurat activitatea în această clădire, a fost Iustin Marșieu. Acesta a fost numit prefect al Aradului în primăvara anului 1919. Numirea lui nu a fost recunoscută de către guvernatorul francez al Aradului. După retragerea trupelor franceze de ocupație, Iustin Marșieu a contribuit la consolidarea administraţiei româneşti.
Importanța istorică a acestei clădiri este dată de un eveniment extrem de important care a avut loc aici. Este vorba de tratativele care s-au purtat în sala mare a comitatului, între delegația guvernului maghiar condusă de către ministru naționalităților Oszkár Jászi și cea a Consiliului Național Român Central, condusă de către Ștefan Cicio-Pop, în problema viitorului Transilvaniei. Tratativele, desfășurate în zilele de 13-14 noiembrie 1918, au reprezentat din partea maghiară o încercare de ai convinge pe români să rămână între granițele Ungariei. Partea română însă, a comunicat delegației maghiare decizia românilor de a ieși de sub stăpânirea maghiară. După finalizarea tratativelor, Consiliul Național Român Central de la Arad, a decis convocarea la Alba Iulia a Marii Adunări Naționale pentru data de 1 Decembrie 1918, care a decis unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României.
Text de profesor dr. habil. Corneliu Pădurean