În dimineaţa zilei de 13 septembrie 1944, la orele 5,40 trupele germano-ungare, au trecut frontiera cu tancuri şi motorizate ocupând localitățile: Pecica, Sederhat, Iratoş, Sânpaul, Macea, Curtici, Şofronea, cu scopul de a pătrunde spre interiorul țării prin ocuparea Munților Apuseni și a Defileului Mureșului. În urma atacului formațiunile militare românești, regrupându-se în Cetate, s-au repliat prin Frumușeni spre Lipova, astfel că până la înserare invadatorii au ocupat orașul pentru opt zile.
După îndeplinirea misiunii, cunoscută sub numele de Luptele de la Păuliş, armata română, cu participarea Corpului 57 armată rus, a trecut în 21 septembrie la ofensiva asupra Aradului astfel că în noaptea spre 22 septembrie trupele fasciste s-au retras, aruncând în aer cele două poduri rutiere metalice de peste Mureş (Traian și Decebal), centrala telefonică, gara şi podul CFR. Din rândul trupelor inamice, au căzut în aceste lupte, mai mulți militari ungari fiind înmormântați în cimitirele din Gai și Sânicolaul Mic.
Din tradiţie, se cunoaşte că în cimitirul din Gai existau până în 1948, patru morminte individuale neîmprejmuite şi neîngrijite, care aparțineau unor militari ungari. Se crede că rămășițele pământești ale acestora au fost deshumate şi reînhumate în Cimitirul Pomenirea, în luna noiembrie a aceluiaşi an.
Semn memorial pentru militarii honvezi ungari (Cimitirul Sânicolaul Mic)
Monument Cruciform pentru soldații honvezi maghiari, Cimitirul din Sânicolaul Mic, 8 soldaţi maghiari, Lemn, beton; Autor necunscut, dată incertă
În partea de sud a Cimitirului din Sânicolaul Mic a fost aşezată o cruce metalică în amintirea celor opt soldaţi honvezi ungari, înmormântaţi în octombrie 1944, într-o groapă comună. Pe crucea din lemn a fost fixată a placă din tablă emailată cu următorul text: ITT NYUGSZIK / 8 MAGYAR HONVED / KATONA / october 1944 adică. Aici s-au sfârșit 8 militari honvezi maghiari. Octombrie 1944. Ulterior pe locul respectiv s-a amenajat un mormând din beton (Foto 1 și 2).
Semn memorial și mormintele militarilor ungari (Cimitirul Gai)
Monument şi morminte; Cimitirul din Gai; Piatră, beton; Autor necunoscut, 2011
La 4 octombrie 2011, în Cimitirul din Gai, a avut loc ceremonia de sfinţire a monumentului şi mormintelor a 11 militari ungari căzuţi în timpul ofensivei armatei ungare asupra Aradului, din septembrie 1944, după cum urmează: sergentul Ferencz Imre, soldatul fruntaş Hollo Pal, soldaţii: Toth Ferenc, Bardoczi Sandor, Voros Laszlo, Bereş Jeno, Nagy Geza, Petro Andras, Szabo Pal, Szomszed Ignac, Verteşi Gabor. Şapte dintre ei au căzut în jurul Aradului, iar patru, în zona localităţii Zimand-Cuz.
Amenajarea mormintelor şi instalarea pietrei memoriale s-a realizat prin efortul parohiei romano-catolice din Gai La scurt timp piatra brută, folosită ca însemn funerar, a devenit ţinta unor polemici aprinse din cauza formei sale care seamănă cu harta Ungariei Mari. Oficialităţile maghiare, au negat vehement acest lucru. La inaugurare au participat Ministrul de Interne din Ungaria, Levente Bognar, viceprimar, Teodor Petru Sandor, preotul paroh romano-catolic din Gai, public maghiar.
Monumentul şi cele 11 morminte au fost realizate la dorinţe şi pe cheltuiala parohiei romano-catolică din Gai. Pe însemnul funerar a fost fixată o tăbliţă pe care sub o cruce latină incizată în rocă, a fost înscris în relief textul în limba maghiară: EN VAGYOK A / FELDMADAS / ES AZ ELET /jn Ev. II. 2. 25. (Eu sunt învierea şi viaţa –Ioan II.25).
(foto 3,4,5)