Sculptură monumentală în ronde – bosse; Lipova, Malul Mureșului; Gresie ; Gresie; Autor necunoscut, sfârșitul secolului al XVIII-lea; Dispărut.
Solicitarea ofensatoare a regelui Wenceslas al IV-lea suveranul Boemiei de a i se comunica secretele enoriașilor obținute în urma spovedaniei și în mod deosebit ale soției sale regina Sofia a fost întâmpinată de preotul praghez Ioan Welflin originar din satul Nepomuk cu un categoric non licet (nu este îngăduit). Refuzul brutal al arhiereului i-a atras arestarea, tortura, procesul penal și la 16 mai 1383 moartea violentă prin înecarea în apele Vâltavei, unde a fost aruncat de pe un pod. Lumina miraculoasă care a apărut, un nimb cu cinci stele, a făcut posibilă pescuirea cadavrului din râul învolburat, pentru a fi înmormântat la Catedrala Sfântul Vitus din Praga.
În scurt timp, cultul arhiereului praghez martir s-a răspândit pe un larg areal central – european, în 1721 fiind sanctificat de Papa Benedict al XIII-lea sub numele de Sfântul Ioan Nepomuk. A fost consacrat ca protector al codrilor, podurilor, morarilor, plutașilor, corăbierilor, a celor ce păstrează o taină, fiind invocat şi pentru pericolul inundaţiilor.
Martirajul datorat păstrării cu strictețe a secretului confesiunii dar și calitățile patrologice potrivite peisajului geografic bănăţean: terenuri mlăştinoase, nesigure, uşor şi des inundate, cu poduri şubrede şi păduri pline de pericole, i-au adus popularitate printre funcţionarii districtuali din regiune. Bănățenii aveau nevoie de un ocrotitor al locuitorilor ce sufereau de apele putrede, împuţite, ce boale aduceau, friguri cu epidemie şi ciume, deplânși de cronicarul bănăţean, Nicolae Stoica de Haţeg.
La Arad, statuia Sfântului Ioan Nepomuk a fost dezvelită în 1729, fiind socotită azi ca cea mai veche sculptură de for public, la scurt timp în aceste părți fiind așezați și alți nepomuci, ciopliți de meșteri anonimi.
Un asemenea Nepomuk este prezentat monumental într-o litografie vieneză, nesemnată din 1820, unde, la Lipova, pe malul Mureşului, Sfântul, înveșmântat în costumul canonic al vremii, este expus pe un postament profilat sub forma de balustru, având în stânga crucea latină și un putto ignud,
Din nefericire, monumentul nu s-a păstrat, nici măcar în amintirea celor mai vârstnici locuitori.
