În curtea puternicei fortificaţii Antonia din Ierusalim, construită şi pavată în stil roman, după o interogare sumară, Pilat – guvernatorul provinciei a dispus condamnarea lui Isus la moarte prin crucificare. După cruda flagelare, în final torţionarii au aruncat în batjocură peste trupul însângerat, o haină purpurie, pe cap i-au aşezat o cunună împletită din spini, iar în loc de sceptru o trestie, simbol al titlului atribuit, de împărat al iudeilor. Până acum botaniştii, nu au ajuns la un punct de vedere comun, în ceea ce priveşte specia plantei din care a fost confecţionată celebra coroană numită akantha. Majoritatea specialiştilor stăruie însă că spinii aşezaţi în batjocură pe capul lui Isus, ca semn al regalităţii, sunt ramurile lungi şi ţepoase de păliur (Paliurus spina – Cristi Mill.), plantă cunoscută la noi și sub numele de dracă, mărăcine sau spinul asinului. Fiind abdent pe Valea Kidzului în împrejurimile Ierusalimului, biologul scoțian Philipp Miller (1671 – 1771), fost grădinar șef al Parcului Chelsea din Londra, i-a atribuit în 1768 epitetul spina-cristi (Spinul lui Cristos), cu convingerea că ramurile spinoase ale acestei plante au fost împletite sub forma respectivei coroane. În 1970, în urma unei excursii geobotanice, tinerii cercetători: Ferdinand Teuber și Aurel Ardelean, viitorul fondator al Universității de Vest Vasile Goldiș din Arad, au identificat arbustul de păliur vegetând în zona Lipovei pe dealurile Dâmbul Lat și Cioaca Chiciura, spre Valea Rădnuții, argumentând că această specie rară pentru România atinge la Radna limitele ei nordice de răspândire naturală. Cel mai frecvent, se găsește în gardurile vii ce împrejmuiesc livezile abandonate aflate pe culmea dealului din spatele mănăstirii franciscane Sfânta Maria – Radna, la o altitudine de 150 metri. Este un arbust spinos, cu o înălțime de trei metri, dar poate crește și mai înalt. Vegetează în tufe ce formează mărăcinișuri, forma lor rotunjită fiind dată de ramurile laterale curbate în jos, până în dreptul tulpinii. În timpul înfloririi, se detașează prin culoarea verde – gălbui pe fondul verde crud al pădurilor din împrejurimi. Este o specie aparte, față de însușirile generale ale arbuștilor din țara noastră. Tufele pot avea o longevitate remarcabilă, care uneori depășește 100 de ani. La Radna, fiind stațiunea cea mai nordică din sud-estul continentului unde mai vegetează acest arbust, planta se constituie într-un valoros monument relict al naturii, ocrotit prin lege.
