Sculptură în ronde bosse ; Aradul Nou, strada Adam Muller Guttenbrunn (Langegasse) la intersecţia cu strada Zimbrului (Kasernengasse); Turnat la Reşiţa în fontă, la comanda familiilor Dambacher şi Sacs în1869 ; Autor necunoscut ; Se sărbătoreşte la 4 mai.
Mențiuni: HCLMA 196/1999 ; HCJ 53/2001, anexa 4, poz.9
Născut în Noricum provincie romană aflată pe teritoriul Austriei de azi, Florian a avut parte de o educaţie aleasă urmând cariera militară după care, creștinându-se s-a consacrat în administrație. În anul 303 în urma înăspririi atitudinii imperiului, promovată de Diocleţian împotriva creştinilor, la 4 mai 304 a fost arestat şi executat prin înecare în râul Enss. A fost înhumat la sud de Linz, pe mormântul său fiind ridicat ulterior Aşezământul Sfântul Florian devenit un loc sfânt, cunoscut prin pelerinajele care au loc şi în prezent
Este sărbătorit în ziua de 4 mai ca sfânt protector împotriva pericolului de foc şi inundaţie, patron al pompierilor, hornarilor, fabricanţilor de bere, al dogarilor, olarilor, fierarilor, săpunarilor, al celor arşi de foc ori al celor ameninţaţi de secetă şi furtună.
Cultul deosebit de puternic al Sfântului Florian din comunităţile catolice bănăţene este ilustrat prin mulţimea de monumente şi ilustraţii consacrate martirului. În 1753 a fost sfinţită în Arad pe strada Calvin o capelă ctitorită de berarul Thomas Yung în cinstea Sfântului Florian al cărei nume î-l va purta până la demolarea sa din 1977 (foto 1,2,3,4).
Un asemenea lăcaș de cult exista și în Gai, iar statui cu imaginea Sfântului se mai găsește la Zădăreni, Parcul Mănăstirii Maria-Radna (foto 5, 6) și în bisericile romano-catolice din regiune (foto 7, 8).
În 1834, la înfiinţarea primei formaţii civile de pompieri din municipiul Arad, Sfântul Florian devine patronul acesteia ca şi a celor care au fost create ulterior.
O statuie, reprezentându-l pe Sfântul Florian întreg, se află în Aradul Nou, la intersecţia străzilor Adam Muller Guttenbrunn şi Zimbrului. Ea a fost realizată în fontă turnată la Reşiţa, în anul 1869 la comanda familiilor Dambacher şi Sachs. După unele informaţii de realizarea sculpturii s-a ocupat şi Herman Georg, mâhnit pentru că nu a avut urmaşi direcţi.
Martirul din epoca romană este redat pe postament, sub forma modelului statuar al lui Augustus, un tânăr, în costum de legionar roman, cu un steag înfăşurat ţinut cu mâna stângă. Steagul nu are decât partea superioară a lancei. Aflat într-o ipostază plină de semnificaţie, cu tunică, lorică şi coif de ofiţer, fixat autoritar pe piciorul drept, în timp ce stângul puţin fandat determină o uşoară răsucire a corpului. Este surprins într-o atitudine statică, evocând astfel prin calmul figurii pe de o parte pacea şi odihna instaurate după stingerea focului sau încetarea luptelor, iar pe de alta, martiriul la care a fost supus pentru credinţa sa. Unele detalii ca: barba tunsă scurt, aranjată după moda timpului, cismuliţele până la glesnă sau spada a cărei teacă se sfârşeşte trilobat în formă de cruce, scot personajul din antichitate introducându-l în secolul al XIX-lea. Fiind invocat aici, ca martir protector al pompierilor, Florian ţine în mâna dreaptă, o cofă din care varsă apă deasupra casei etajate, de la picioarele sale, clădire cuprinsă în flăcări (foto 9,10, 11).
Monumentul plasat la o răscruce de drumuri deosebit de circulate în acea vreme, constituia un suport vizual al credinţei, cu un mesaj retoric convingător. Întreaga lucrare, atât sculptura metalică cât şi soclul a fost colorat cu pigmenţi rezistenţi, cu mică sensibilitate la efectele coroziunii. La împlinirea unui secol de la sfinţire, în anul 1969, sculptura a fost revopsită. Astfel, astăzi, se mai pot distinge: roşul (toga, steagul, flăcările focului), albastrul (lorica, coiful, spada), albul (fustanela, casa), maro (încălţămintele), negrul (şireturile, barba şi părul, mânerul spadei, marginile inferioare ale loricii), ocru ( partea interioară a togei, pielea feţei braţelor şi picioarelor. Soclul un patrulater de formă paralelipipedică, din cărămidă tencuită, cu streaşină modelată geometric pentru scurgerea apelor pluviale, este fixat deasupra unui postament din piatră cioplită ridicat deasupra solului sub formă de treaptă și ornat prin expresia unui înger păzitor. Din recuzita monumentului, mai făcea parte un felinar, care, a dispărut după 1944. Pe soclu,alături de cruce se află un cartuş decorativ, delimitat sub formă de nişă rotunjită în partea superioară ca o rozetă ale căror margini sunt subliniate cu vopsea albă. Ea cuprindea o inscripţie al cărei conţinut nu se cunoaşte azi cu exactitate. Se pare că aceasta cuprindea cuvintele :GEFTIFTET ZU GOTES/…/ FLORIAN/US/…/ VON GEORG/…/ ceace înseamnă “Închinată în cinstea lui Dumnezeu/…/ Florian/…/ de Georg/…/ Deteriorată în timp inscripţia iniţială a fost înlocuită prin incizarea cuvintelor: ” FLORIAN/ GLORE HERR!/ 1869. Un gard metalic din fier forjat, de formă patrulateră, degradat în prezent, delimitează şi protejează construcţia.
După ridicarea monumentului, anual, în ziua de 4 mai, considerată ca Zi a Pompierilor, comunitatea catolică din Aradul Nou participa la un pelerinaj religios, omagial. Totodată sărbătoarea constituia un prilej de comemorare a marelui incendiu din anul 1792, calamitate care a mistuit o mare parte din această aşezare. După slujba religioasă care începea la ora 7 dimineaţa, cei prezenţi formau o coloană, în frunte cu orchestra localităţii, urmată de formaţia de pompieri echipată în strălucitoarele uniforme de paradă. Rândurile, erau apoi umplute în ordine de către corul bisericii, paracliseri, preoţi, iar la sfârşit şirul era încheiat de către mulţimea de enoriaşi. La statuie, unde era amenajat un altar, se prezenta mai întâi o predică despre viaţa Sfântului Florian, urmată de o litanie. După ceremonie, se împărţeau coroniţe împletite din plante şi se trăgeau câteva focuri de mortiere. Întoarcerea, la biserică, se făcea în aceeaşi ordine, corul intonând cântece în cinstea martirului care a rezistat prin credinţa sa creştină, presiunii romanilor.
Monumentul a fost pus sub ocrotire, în anul 1950, sub numele Statuia Sfântului Florian, fiind menţionat greșit ca an al inaugurării sale 1878.
1. Capela Sfântului Florian din Arad 
2. Capela Sfântului Florian (1936) 
3. Capela Sfântului Florian uitată de enoriași (1976) 
4. Capela Sfântului Florian înainte de demolare (1977) 
5. Statuia cu imaginea Sfântului Florian din Zădăreni(1997) 
6. Bilstock (Stâlp ilustrat) cu imaginea Sfântului Florian la Mănăstirea Maria-Radna (Lipova) 
7. Statuie cu imaginea Sfântului Florian în Biserica romano-catolică din Sânmartin (Macea) 
8. Statuie cu imaginea Sfântului Florian în Biserica romano-catolică din Vinga 
9. Statuia cu imaginea Sfântului Florian din Aradul Nou 
10. Statuia cu imaginea Sfântului Florian din Aradul Nou (detaliu) 
11. Statuia cu imaginea Sfântului Florian din Aradul Nou (detaliu)
