Steluța – Irina Șandor

Bolta cerului este presărată cu milioane de stele strălucitoare. Regina lor, Luna, le îndeamnă în fiecare seară să iasă din castelul lor aflat între nori, să își ocupe locul pe întinderea nemăsurată a cerului.

Frumoasele steluțe au visurile lor, însă una dintre ele are un vis deosebit: să îl întâlnească pe regele Soare. Întrucât dimineața când el răsare micile astre trebuie să meargă la culcare, ea nu l-a întâlnit niciodată, dar regina le spune mereu câte o poveste de ”noapte bună”, în care  regele Soare este  întotdeauna prezent.

Luna l-a întâlnit odată, la începutul veacurilor și a impresionat-o atât de mult încât, de atunci îl veghează de la fereastra odăiței ei aflată în cel mai înalt turn al castelului. Deci, să nu vă mirați că steluța noastră este atât de curioasă. A pus la cale un plan pe care nu l-a împărtășit încă nimănui. Iată care e acesta!

Într-o dimineață se va ascunde după un nor și nu va intra în castel împreună cu celelalte surori. Spera ca, fiind și ea obosită, regina să nu-i observe lipsa. Zis și făcut!

În zorii unei zile  primăvăratice cu mulți nori cenușii adunați pe cer, steluța noastră hotărî că  e momentul să-și pună planul în aplicare. Când regina le chemă la culcare, ea se piti după un nor și stătu ascunsă acolo până când toate surorile ei intrară în palat. Frântă de oboseală adormi.

La un moment dat, simți o căldură intensă și se trezi. Ieșind de după nor îl zări pe falnicul rege  care strălucea atât de tare, încât mica stea păli. Înfricoșată, dar deosebit de încântată de această întâlnire, se ascunse din nou după nor și așteptă venirea nopții.

Când noaptea se revărsă peste lume, steluțele își ocupară locul pe bolta întunecată, iar steluța noastră se grăbi și ea la postul său. Dar vai! Nenorocire mare! Era palidă, palidă, nu mai strălucea defel; nici nu o observai, chiar dacă erai în preajma ei. Regina Lună înțelese de îndată ce se întâmplase.

A doua zi, când celelalte se pregăteau de culcare, o chemă la dânsa. Nu o certă defel, ci îi ceru să-i povestească pățania ei. Cu lacrimi în ochi steaua îi povesti totul. Buna regină îi iertă curiozitatea și, mărinimoasă cum era, îi dărui puțin din  lumina sa. Bucuroasă, prietena noastră plecă în odaia ei luminând și dormi până seara târziu.

Când veni vremea să iasă din castel și să-și ocupe locul pe bolta senină, ieși și ea. Cu toate că își ”împrumutase” strălucirea, era fericită că visul i se împlinise.

Irina Șandor

Cele mai bune 307 imagini din stelute în 2020 | Grădiniță, Păr ...
Câte stele sunt pe cer? Nouă mii nouă sute nouăzeci şi nouă ...