Tabăra de Sculptură Ineu’88

În vara anului 1988, cinci sculptori, din eşaloane consecutive de generaţie artistică, s-au întâlnit în colecția de bogăţie dendrologică a oraşului Ineu, pentru a comemora un duh al istoriei transilvane (foto 1). Inițiativa a aparținut primarului Florin Lucaci, care împreună cu Uniunea Artiștilor Plastici din București, foruri de cultură arădene și instituții locale au organizat acolo un atelier de creație, artiștilor fiindu-le asigurat sejurul pentru 45 de zie, blocurile de piatră, sculele și utilajele necesare. În 4 septembrie a avut loc vernisajul lucrărilor monumentale realizate prin cioplire directă în piatra carierei adusă de la Viştea (judeţul Cluj). Operele au fost aşezate în Parcul Central al orașului, într-un ansamblu omogen, îmbogățind  suprafața cu valoare peisageră  de 12 ha prelucrată arhitectura și îmbogățită sortimental începând din 1750 (foto 2). Astfel aici pot fi îăntâlnite exemplare de Paulownia imperialis, Liriodendron tulipifera, Tilia platyphylos, Corylus colurna, dar și o tisă (Taxus baccata) cu  o vechime de peste 600 de ani, denumită de localnici: Arborele lui Mihai Viteazul.

 Magistru al simpozioanelor de sculptură, Gheorghe Coman, abordează în lucrarea Menumorut, un figurativ convențional, robust, cu simetrie accentuată simbolic, și semn ascensional printr-o firida a încleştării şi statorniciei (foto 3 și 4). Tragismul efigiei lui Horia este captat în Balada de Ion Iancuţ, într-un figurativ incipient, decroşat în planuri de atente diferenţieri de fasonare (foto 5, 6). Pe acelaşi palier al realismului evocator se află şi Mihai Păcurar, care articulează în Poarta  printr-o arcadă, o masă de vibraţie optică cu condensări de figurativ (Foto7). În Contrastele lui Alexandru Lupu, blocul, puţin atacat oferă două vederi distincte, cea rugos geometrizantă şi cea şlefuită pe planuri de spărtură (foto 8). Vasile Ivan, cu demers constructiv tranşant, compune Ferestrele lui Mihai Viteazul prin trei moduli prismatici, traforaţi median cu un bun efect al jocului de axe şi al decupajului spaţial (foto 9).

În felul acesta, Simpozionul de la Ineu, a repus roca, cu o notă de gravitate, în situaţia de a marca memorial conştiinţa istorică a locului.