Traian Vățian (n. 1864, Hălăliș – Săvârșin) a fost o figură însemnată a societății arădene române de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor. Originar din Hălăliș, după absdolvirea școlii gimnaziale, a urmat cursurile Institutului Teologic din Arad, la absolvirea cărora a fost numit arhivar și cancelist la Consiliul eparhial (1888 – 1894), hirotonit diacon și preot pentru parohia Arad – Centru, primind și singhelier de la episcopul Ioan Mețianu (1895). Autor de manuale În paralel a activat ca și catihet la școlile secundare din oraș și profesor la Institutul Teologic. În urma prestigiului câștigat în rândul preoțimii, în 1917 a fost hirotesit ca protopop, funcție pe care a onorat-o timp de două decenii. A făcut parte din conducerea Clubului Național arădean, organism care în timpul Primului Război Mondial a jucat un rol însemnat în sprijinirea familiilor militarilor plecați pe front. A fost membru în Consiliul de administrație al Băncii Victoria, activând în diferite sectoare sociale și naționale pentru propășirea românilor. A reprezentat protopopiatul său ca delegat la marea Adunare națională de la Alba Iulia. Activitatea i-a fost răsplătită și prin acordarea Ordinului Răsplata muncii pentru Biserică, clasa I.
Mormântul lui Traian Vățian
Monumentul cruciform din marmură albă, străjuește parcela familiei (B), situată în Cimitirul Eternitatea, pe aleea marginală dreaptă, paralelă cu strada Câmpul Liniștii, formată din trei morminte delimitate prin capace de beton și borduri. Acolo își dorm somnul de veci protpotul Traian Vățian, alături de soția Ecaterina Vățiian, născută Ursu (1875 – 1954) și avocatul Titus Vățian (1902 – 1964).
Stilul de ansamblu al semnului funerar este cel neobrâncovenesc, crucea având pe muchii, în basorelief, un brâu în torsadă, inscripții și elemente decorative sub forma unui semn cruciform cu brațele egale (crucea grecească) și linii trasate geometric.
Inscripție: PROTO / PRESBITER / TRAIAN / VĂȚIAN / 1864 – 1960.
