Monument cruciform (Troiţă); Gai, în preajma Bisericii Ortodoxe Române; lemn, metal; Autor necunoscut, 1943; Demolată în anul 1960
În plină desfăşurare a războiului, la 23 mai 1943, a fost sfinţit unul din primele monumente publice din Arad, ridicate în memoria celor căzuţi în tranşeele Frontului din Răsărit – Troiţa Eroilor din Gai. A fost aşezată în mijlocul cartierului, la intersecţia străzilor Dunării cu Tribunul Corcheş, pe latură nordică a Bisericii Ortodoxe Române, în exteriorul zidului său împrejmuitor. Inițiativa a fost a preotului paroh Nicolae Ionescu, în scopul mângâierii familiilor îndoliate.
Troiţa, cioplită din lemn de stejar de către un meşter anonim (Î-390, L-185, l-76, G-7), a fost fixată într-un soclu din cărămidă şi beton, cu ajutorul a două şine metalice în formă de U, rigidizate prin bare metalice, strânse în şuruburi. Acoperişul confecţionat din şindrilă, a fost montat în patru ape de mărime inegală. Pe creastă, a fost fixată o cruce latină metalică.
Soclul din cărămidă tencuită şi sclivisită, înălţat cu două trepte, pe toate cele patru laturi, a fost aşezat peste un postament din beton.
Pe ambele feţe ale monumentului, au fost executate prin incizie elemente decorative (cruce, rozetă, frânghie, figuri geometrice, floarea de mac) și inscripții. Pe faţada vestică a fost scris prin incizie textul: În amintirea eroilor locali, căzuţi pe câmpul de onoare. Iar pe cea dinspre răsărit: sus INRI iar în treimea inferioară “Troiţă ridicată de poporul român din Arad – Gai, 1943, mai, 23.
Împrejmuirea monumentului s-a realizat cu un gard de formă dreptunghiulară (î-90, L-298, l-260), din lemn, cu o uşiţă de acces spre interior. În 1960, fiind în starea avansată de degradare, troița a fost înlocuită cu un alt monument cruciform, altă cruce din lemn, parțial diferită ca formă cu același text, demolată şi aceasta în 1992.
