Uneori
încă mai cred
că ai observat
cum trupul meu
a început
să tremure,
aşa ca un acordeon
părăsit
și că atunci când
beau ambra aceea
nefiltrată de gânduri
pot deveni lesne
cel mai frumos
dansator ;
că pot să-mi ridic graţios
tentaculele
şi să fandez
așa ca acei
fluturi străvezii
pe care îi porți
cu tine
și care-ți dansează
pe piept…
Uneori
Încă mai cred
că atunci
când ne sărutăm,
mirosim atât de tare
a sare
toată dimineaţa
încât bătrâneii aceia
cu ziare sub braţe
ne răsuflă
nedumeriţi
aburii…
Atunci,
eu ce mai pot
să spun,
când toată
fericirea
stă ferecată
în iasca aceea
udă
care pulsează
din când în când ?!…
Bogdan Butariu
