Uneori – Bogdan Butariu

Uneori

încă mai cred

că ai observat
cum trupul meu
a început
să tremure,
aşa ca un acordeon

părăsit
și că atunci când

beau ambra aceea

nefiltrată de gânduri
pot deveni lesne

cel mai frumos
dansator ;

că pot să-mi ridic graţios
tentaculele
şi să fandez
așa ca acei

fluturi străvezii

pe care îi porți

cu tine

și care-ți dansează
pe piept…

Uneori

Încă mai cred
că atunci

când ne sărutăm,

mirosim atât de tare

a sare
toată dimineaţa
încât bătrâneii aceia
cu ziare sub braţe
ne răsuflă
nedumeriţi
aburii…

Atunci,
eu ce mai pot
să spun,
când toată
fericirea
stă ferecată
în iasca aceea
udă
care pulsează
din când în când ?!…

Bogdan Butariu