Chiar dacă ar fi perceput doar ca o personalitate de seamă în desăvârşirea înfăptuirii Marii Uniri, numele lui Vasile Goldiş poate fi trecut în rândul Marilor bărbaţi ai neamului. Redescoperirea lui ca mare gânditor, om politic, scriitor şi pedagog, membru onorific al Academiei Române îl ridică la calificativul, emis de Octavian Goga şi deloc exagerat, acela de Părinte al Patriei.
În 1901, s-a stabilit la Arad, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Angajându-se în munca politică, a desfăşurat o activitate publicistică de excepţie, la început în ziarul Tribuna Poporului apoi în Românul, principalul organ de presă al Partidului Naţional Român (PNR) din Transilvania. A fost prezent la toate iniţiativele privind organizarea Unirii românilor într-o singură țară. La Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, a prezentat Rezoluţia, document care enunţa Unirea cu România a teritoriilor locuite majoritar de români din fostul Imperiu Austro-Ungar.
După 1919, Vasile Goldiş a fost deputat în Parlamentul României și ministru în guvernele Brăteanu şi Averescu. În anul 1919 a fost ales membru onorific al Academiei Române, iar câţiva ani mai târziu, în 1923, preşedinte al Societății culturale Astra.
A murit la vârsta de 72 ani, fiindu-i organizate în Arad, la 12 februarie 1934, funeralii naţionale. A fost înhumat la Cimitirul Eternitatea din Arad, într-un loc de onoare, în față, central, donat de primărie familiei.
Mormântul familiei Vasile și Elena Goldiş
Ansamblu monumental funerar; Cimitirul Eternitatea; Autor, arh. Silvestru Rafiroiu, 1934, restaurat 1994; Referințe: Monument istoric, Arad, 0200012
În 1934, pentru a degaja spațiul, au fost ridicate și mutate în altă parte o cruce romano-catolică și un clopot. Mormântul conceput de arh. Silvestru Rafiroiu a fost realizat din marmură albă, prin ciopline directă. El constă dintr-o cruce și placă de mormânt sculptate cu motive neo-brâncoveneşti, două banchete, două cărţi deschise inscripţionate cu citate, suporturi pentru coroane de flori montate în 1994. Pe spațiul de călcare din jurul mormântului comun cu al soției sale Elena Goldiș au fost așezate plăci pătrate din piatră și montată o împrejmuire din panouri de fier forjat prinse în stâlpi din zidărie tencuită și spoială cu var.
Crucea masivă, monumentală, perfect echilibrată ca volum, este sculptată în relief pe trei laturi. În față imaginea cuprinde ghirlande vegetale, rozete, cercuri, în care sunt înscrise cruci cu brațele egale (grecești) și pătrate. Fațada trunchiului cruciform este inscripționată prin: IS-XS / NI-KA ; VASILE / GOLDIȘ / 1962 – 1934; ELENA / GOLDIȘ / 1882 – 1963. Lateral, trunchiul și brațele crucii sunt împodobite cu reliefuri decorative ce constau din cercuri în care sunt înscrise romburi și cruci.
Cărțile, deschise, poartă următoarele inscripții: ȘTIM CĂ NU ESTE / MÂNTUIRE FĂRĂ / JERTFĂ ȘI SUNTEM / GATA SĂ BEM PAHA – / RUL SUFERINȚEI / PENTRU ÎNVIERE. / CĂCI TREBUIE SĂ / ÎNVIEM. ROBIȚI DE / PĂGÂNI SUFLETELE NOASTRE S’AU ÎNTĂRIT / ÎN CREDINȚĂ ȘI SIM – / ȚIM APROAPE ZIUA MÂNTUIRII. / UN GÂND NESPUS DE DULCE Î – / MIIA ÎN STĂPÂNIRE / FIINȚA ÎNTREAGĂ. E GÂNDUL APROPIATEI / ÎNVIERI A ROMÂNILOR / DE PE ACESTE PLAIUR. / V. GOLDIȘ ÎN POPORUL ROMÂN, ARAD, 1912 (Cartea din stânga) și DREPTUL NAȚIUNEI / ROMÂNE DE A FI / LIBERATĂ ÎL RECU – / NOAȘTE LUMEA ÎN – / TREAGĂ, ÎL RECU – / NOSC ȘI DUȘMANII NOȘTRI DE / VEACURI. DAR ODATĂ SCĂPATĂ DIN ROBIE / EA ALEARGĂ ÎN // BRAȚELE DULCEI / SALE MAME. NIMIC MAI FI – / RESC ÎN LUME. LIBERTATEA A – / CESTEI NAȚIUNI / ÎNSEAMNĂ UNIREA EI CU ȚARA RO – / MĂNEASCĂ / V. GOLDIȘ, CUVÂNT ROSTIT ÎN ADUNAREA / NAȚIONALĂ DELA ALBA IULIA, 1 DEC. 1918 / (Cartea din dreapta). Placa de pe mormânt cuprinde în relief, decorațiuni sub formă de panglică și geometrice (cercuri, cruciulițe) înscripții (IS-XS ; NI-KA) și monograma VE (Vasile – Elena) unite prin semnul infinitultui.
