Vinul spre şampanie – Lazăr Magu

Vinul spre şampanie

Cum culegeau odată, pe brumă, podgorenii

preacopţii struguri, care bolboroseau a vin,

în toamna de iluzii, cu vise şi vedenii

culeg târziu feteasca din coapsa ta de in.

Acalmic sunt. Beţia îmi alunecă prin vene,

îmbrăţişez carafa cu pântec de femeie.

Beţia e o uşă iar vinul e o cheie

spre lumea-n care fost-am pescar iubit de mrene.

În camera-mi pustie, ca lampă arde via,

prin vene-mi curge vinul – ceresc sânge de îngeri,

iar tu eşti proprietara de suferinţe – Mia,

eşti lupta mea pierdută, trofeul meu de-nfrângeri.

Asemeni celor care trudeau cu greu, în toamnă,

culeg pe brumă vorba şi zâmbetul tău, Doamnă.

Lazăr Magu