Ziua Tinereții la Biblioteca Județeană

Unii dintre liceeni au auzit enunţată, pentru prima oară,  tema dezbaterii de la bibliotecă – Etică şi Responsabilitate -, la intrarea în sala Concordia. Alţii aveau deja un plan prestabilit de discuţii.
Cum, Etica şi Responsabilitatea par doi termeni  prea teoretici,  dar şi neprietenoşi, am încercat  o traducere,  legându-i indisolubil  de viaţa  de elev, de sistemul nostru de învăţământ, de programa şcolară, şi de aşteptările elevilor de la şcoală.
Când lucrurile au căpătat claritate am putut păşi, mai siguri,  în „ringul” discuţiilor.Dată fiind prezenţa profesorilor şi firea fiecăruiia, cei mai mulţi dintre participanţi au preferat să asculte opiniile celor îndrăzneţi, servind câte o ripostă monosilabică, din când în când, deşi trebuie să recunoaştem că am aruncat, ca întotdeauna, nade  care să-i stârnească.
Dar, cum natura lor este una în gardă, revoltată şi adesea  tăcută, le puteam ghici  lesne gândurile din atitudini, din gestică, dar mai ales din grimase.
Cei care au avut curajul afirmaţiilor,  s-au arătat nemulţumiţi de prea marea înghesuială de materii, de profundul caracter nepractic  al acestora, de nepuţinţa sistemului educaţional românesc de a-i pregăti pentru viaţă.S-au plâns, aşa cum era de aşteptat şi  de obligativitatea studiului consecvent.Pe lista plângerilor lor stă şi neseriozitatea profesională a unor pseudo- profesori, care confundă profesia de dascăl cu o meserie oarecare  pe care o practică fără elementara dragoste şi responsabilitate, d-apoi chemare!
Acest tip de angajaţi  nu ar avea  ce căuta la catedră, nereprezentând defel un exemplu de urmat pentru cei în căutare de modele.
S-a mai disutat şi de  inapetenţa şcolarului contemporan pentru şcoală  şi de aplecarea lui spre latura practică a vieţii, spre pecuniar chiar, preocupare de care nu este direct responsabil, până la urmă!.
Conluziile  pe care am ţinut să le transmitem şi convingem, în ciuda faptului că ei, tinerii au pe alocuri dreptate să se revolte, au fost că e nevoie totuşi de studiu.Studiul la noi, deşi inclus într-un sistem cu  neajunsuri, oferă posiblităţi multiple de a-şi  găsi înclinaţiile, talentele, care  să -i  îndrepte spre o anumită profesie. Sau de ce nu?spre  meserii.Că e mare criză de buni meseriaşi, tot  datorită deciziilor fără temei ale miniştrilor învăţământului românesc,
Din păcate, la aceste dezbateri, ca cele din bibliotecă, nu sunt prezenţi decidenţii politici şi nici miniştri, care ar avea şi ei, ca şi noi ceilaţi  de învăţat de la copiii noştri, obligaţi să parcurgă, fără crâcnire, experimente şcolare, aberante şi nefondate, după capriciile celui de la minister.
Asta nescuzând, cu nici un chip, inapetenţa pentru învăţat a celor mai mulţi dintre elevi!

Unii dintre liceeni au auzit enunţată, pentru prima oară,  tema dezbaterii de la bibliotecă – Etică şi Responsabilitate -, la intrarea în sala Concordia. Alţii aveau deja un plan prestabilit de discuţii.
Cum, Etica şi Responsabilitatea par doi termeni  prea teoretici,  dar şi neprietenoşi, am încercat  o traducere,  legându-i indisolubil  de viaţa  de elev, de sistemul nostru de învăţământ, de programa şcolară, şi de aşteptările elevilor de la şcoală.
Când lucrurile au căpătat claritate am putut păşi, mai siguri,  în „ringul” discuţiilor.Dată fiind prezenţa profesorilor şi firea fiecăruiia, cei mai mulţi dintre participanţi au preferat să asculte opiniile celor îndrăzneţi, servind câte o ripostă monosilabică, din când în când, deşi trebuie să recunoaştem că am aruncat, ca întotdeauna, nade  care să-i stârnească.
Dar, cum natura lor este una în gardă, revoltată şi adesea  tăcută, le puteam ghici  lesne gândurile din atitudini, din gestică, dar mai ales din grimase.
Cei care au avut curajul afirmaţiilor,  s-au arătat nemulţumiţi de prea marea înghesuială de materii, de profundul caracter nepractic  al acestora, de nepuţinţa sistemului educaţional românesc de a-i pregăti pentru viaţă.S-au plâns, aşa cum era de aşteptat şi  de obligativitatea studiului consecvent.Pe lista plângerilor lor stă şi neseriozitatea profesională a unor pseudo- profesori, care confundă profesia de dascăl cu o meserie oarecare  pe care o practică fără elementara dragoste şi responsabilitate, d-apoi chemare!
Acest tip de angajaţi  nu ar avea  ce căuta la catedră, nereprezentând defel un exemplu de urmat pentru cei în căutare de modele.
S-a mai disutat şi de  inapetenţa şcolarului contemporan pentru şcoală  şi de aplecarea lui spre latura practică a vieţii, spre pecuniar chiar, preocupare de care nu este direct responsabil, până la urmă!.
Conluziile  pe care am ţinut să le transmitem şi convingem, în ciuda faptului că ei, tinerii au pe alocuri dreptate să se revolte, au fost că e nevoie totuşi de studiu.Studiul la noi, deşi inclus într-un sistem cu  neajunsuri, oferă posiblităţi multiple de a-şi  găsi înclinaţiile, talentele, care  să -i  îndrepte spre o anumită profesie. Sau de ce nu?spre  meserii.Că e mare criză de buni meseriaşi, tot  datorită deciziilor fără temei ale miniştrilor învăţământului românesc,
Din păcate, la aceste dezbateri, ca cele din bibliotecă, nu sunt prezenţi decidenţii politici şi nici miniştri, care ar avea şi ei, ca şi noi ceilaţi  de învăţat de la copiii noştri, obligaţi să parcurgă, fără crâcnire, experimente şcolare, aberante şi nefondate, după capriciile celui de la minister.
Asta nescuzând, cu nici un chip, inapetenţa pentru învăţat a celor mai mulţi dintre elevi!