Unii dintre liceeni au auzit enunţată, pentru prima oară, tema dezbaterii de la bibliotecă – Etică şi Responsabilitate -, la intrarea în sala Concordia. Alţii aveau deja un plan prestabilit de discuţii.
Cum, Etica şi Responsabilitatea par doi termeni prea teoretici, dar şi neprietenoşi, am încercat o traducere, legându-i indisolubil de viaţa de elev, de sistemul nostru de învăţământ, de programa şcolară, şi de aşteptările elevilor de la şcoală.
Când lucrurile au căpătat claritate am putut păşi, mai siguri, în „ringul” discuţiilor.Dată fiind prezenţa profesorilor şi firea fiecăruiia, cei mai mulţi dintre participanţi au preferat să asculte opiniile celor îndrăzneţi, servind câte o ripostă monosilabică, din când în când, deşi trebuie să recunoaştem că am aruncat, ca întotdeauna, nade care să-i stârnească.
Dar, cum natura lor este una în gardă, revoltată şi adesea tăcută, le puteam ghici lesne gândurile din atitudini, din gestică, dar mai ales din grimase.
Cei care au avut curajul afirmaţiilor, s-au arătat nemulţumiţi de prea marea înghesuială de materii, de profundul caracter nepractic al acestora, de nepuţinţa sistemului educaţional românesc de a-i pregăti pentru viaţă.S-au plâns, aşa cum era de aşteptat şi de obligativitatea studiului consecvent.Pe lista plângerilor lor stă şi neseriozitatea profesională a unor pseudo- profesori, care confundă profesia de dascăl cu o meserie oarecare pe care o practică fără elementara dragoste şi responsabilitate, d-apoi chemare!
Acest tip de angajaţi nu ar avea ce căuta la catedră, nereprezentând defel un exemplu de urmat pentru cei în căutare de modele.
S-a mai disutat şi de inapetenţa şcolarului contemporan pentru şcoală şi de aplecarea lui spre latura practică a vieţii, spre pecuniar chiar, preocupare de care nu este direct responsabil, până la urmă!.
Conluziile pe care am ţinut să le transmitem şi convingem, în ciuda faptului că ei, tinerii au pe alocuri dreptate să se revolte, au fost că e nevoie totuşi de studiu.Studiul la noi, deşi inclus într-un sistem cu neajunsuri, oferă posiblităţi multiple de a-şi găsi înclinaţiile, talentele, care să -i îndrepte spre o anumită profesie. Sau de ce nu?spre meserii.Că e mare criză de buni meseriaşi, tot datorită deciziilor fără temei ale miniştrilor învăţământului românesc,
Din păcate, la aceste dezbateri, ca cele din bibliotecă, nu sunt prezenţi decidenţii politici şi nici miniştri, care ar avea şi ei, ca şi noi ceilaţi de învăţat de la copiii noştri, obligaţi să parcurgă, fără crâcnire, experimente şcolare, aberante şi nefondate, după capriciile celui de la minister.
Asta nescuzând, cu nici un chip, inapetenţa pentru învăţat a celor mai mulţi dintre elevi!
Unii dintre liceeni au auzit enunţată, pentru prima oară, tema dezbaterii de la bibliotecă – Etică şi Responsabilitate -, la intrarea în sala Concordia. Alţii aveau deja un plan prestabilit de discuţii.
Cum, Etica şi Responsabilitatea par doi termeni prea teoretici, dar şi neprietenoşi, am încercat o traducere, legându-i indisolubil de viaţa de elev, de sistemul nostru de învăţământ, de programa şcolară, şi de aşteptările elevilor de la şcoală.
Când lucrurile au căpătat claritate am putut păşi, mai siguri, în „ringul” discuţiilor.Dată fiind prezenţa profesorilor şi firea fiecăruiia, cei mai mulţi dintre participanţi au preferat să asculte opiniile celor îndrăzneţi, servind câte o ripostă monosilabică, din când în când, deşi trebuie să recunoaştem că am aruncat, ca întotdeauna, nade care să-i stârnească.
Dar, cum natura lor este una în gardă, revoltată şi adesea tăcută, le puteam ghici lesne gândurile din atitudini, din gestică, dar mai ales din grimase.
Cei care au avut curajul afirmaţiilor, s-au arătat nemulţumiţi de prea marea înghesuială de materii, de profundul caracter nepractic al acestora, de nepuţinţa sistemului educaţional românesc de a-i pregăti pentru viaţă.S-au plâns, aşa cum era de aşteptat şi de obligativitatea studiului consecvent.Pe lista plângerilor lor stă şi neseriozitatea profesională a unor pseudo- profesori, care confundă profesia de dascăl cu o meserie oarecare pe care o practică fără elementara dragoste şi responsabilitate, d-apoi chemare!
Acest tip de angajaţi nu ar avea ce căuta la catedră, nereprezentând defel un exemplu de urmat pentru cei în căutare de modele.
S-a mai disutat şi de inapetenţa şcolarului contemporan pentru şcoală şi de aplecarea lui spre latura practică a vieţii, spre pecuniar chiar, preocupare de care nu este direct responsabil, până la urmă!.
Conluziile pe care am ţinut să le transmitem şi convingem, în ciuda faptului că ei, tinerii au pe alocuri dreptate să se revolte, au fost că e nevoie totuşi de studiu.Studiul la noi, deşi inclus într-un sistem cu neajunsuri, oferă posiblităţi multiple de a-şi găsi înclinaţiile, talentele, care să -i îndrepte spre o anumită profesie. Sau de ce nu?spre meserii.Că e mare criză de buni meseriaşi, tot datorită deciziilor fără temei ale miniştrilor învăţământului românesc,
Din păcate, la aceste dezbateri, ca cele din bibliotecă, nu sunt prezenţi decidenţii politici şi nici miniştri, care ar avea şi ei, ca şi noi ceilaţi de învăţat de la copiii noştri, obligaţi să parcurgă, fără crâcnire, experimente şcolare, aberante şi nefondate, după capriciile celui de la minister.
Asta nescuzând, cu nici un chip, inapetenţa pentru învăţat a celor mai mulţi dintre elevi!
Încarc...
Sari la conținut