1784 – S-a născut la Gyula (Ungaria), Moise Nicoară (m. 1 octombrie 1861), luptător de seamă pentru drepturile naţional-bisericeşti ale românilor arădeni. Moise Nicoară n-a avut funcţii oficiale şi n-a lăsat o operă scrisă, dar dimensiunea politică naţională a acţiunilor intreprinse de el sunt evidente. Nu a fost naţionalist, dar a luptat pentru drepturile neamului său, fără a jigni alte popoare A fost la Viena, la Bucureşti, a stat la Constantinopol 15 ani, a mers în Rusia, a fost târât prin închisori, pretutindeni militând pentru drepturile românilor.
1918 – Sub titlul Reprezentanţii Aradului la Alba Iulia, ziarul local Aradi Kőzlőny a publicat declaraţiile lui I. Suciu despre pregătirile în vederea Adunării Naţionale. Cu acest prilej, fruntaşul naţionalist român a spus printre altele: „Consiliul Naţional Român (CNR), a ţinut azi o consfătuire preliminară, în cadrul căreia s-a dat o formă definitivă proiectului hotărârii ce urmează a fi supus adunării naţionale. Textul nu se va fi dat încă publicităţii, dar nici nu e nevoie, pentru că toată lumea ştie ce hotărâri vrem să luăm. Pot să vă mărturisesc, a continuat I. Suciu, că proiectul de hotărâre este redactat în cei mai obiectivi termeni. Nu conţine nici un fel de recriminare şi nu cuprinde nici un fel de reproş faţă de prejudiciile care ne-au fost aduse nouă în trecut. Vom declara că teritoriile locuite de români din Ardeal şi Ungaria se vor rupe de Ungaria şi se vor uni cu România. Totodată proiectul de rezoluţie declară că, în toate teritoriile cu populaţie de altă naţionalitate decât cea românească şi care ar ajunge sub stăpânirea noastră, naţionalităţile de acolo pot să-şi exercite în toată libertatea, fără considerente de limbă sau confesiune, drepturile şi aspiraţiile lor culturale, limba strămoşească şi tradiţiile etnice în spiritul principiilor stabilite de preşedintele Wilson“.
1945 – În faţa unei mulţimi impresionante, care scanda cu forţă în faţa Primăriei lozinci, cerând schimbarea primarului şi a prefectului, o delegaţie, compusă din: Gheorghe Pricop şi Simion Duma de la Partidul Comunist Român (PCR), Gheorghe Voştinar şi Ioan Mihu de la Partidul Social Democrat (PSD), Ioan Crânciovan dela Frontul Plugarilor (FP), dr. Ştefan Grigorovici de la Uniunea Patrioţilor (UP) şi Petru Cristici de la Sindicatele Unite, a fost primită de primarul Octavian Lupaş. În numele demonstranţilor, Gheorghe Voştinar (PSD) a spus că populaţia Aradului, vrea să pună capăt situaţiei interimare de la Primărie care a durat destul de mult. Cetăţenii Aradului, a continuat Gh. Voştinar, au decis să aleagă în fruntea municipiului, liber şi nu silit ca sub regimurile politice trecute, un nou primar, în persoana dr. Ioan Pălincaş, avocat care nu e membru în nici un partid politic, om independent şi care se bucură de încredere generală. Lupaş nu a avut nici o obiecţie trecându-se la întocmirea procesului verbal, timp în care Gheorghe Pricop (PCR) a anunţat de la balconul primăriei, în ovaţiile generale, instalarea noului primar. După puţin timp, peste 15.000 de oameni, scandau în faţa prefecturii, cerând numirea unui nou prefect, în persoana avocatului Petre Şimăndan. O delegaţie, i-a comunicat prefectului provizoriu, col. Bălan acest lucru, care a solicitat instrucţiuni de la Bucureşti. Solicitarea nefiind luată în seamă, a fost instalat ca prefect Petru Şimăndan, care a vorbit de la balconul instituţiei, în aclamaţiile mulţimii din stradă. Subprefectul Fulviu Istrate nu a fost schimbat rămânând pe post.
În continuare, până la sfârşitul anului, au avut loc adunări populare, în toate localităţile judeţului, în care au fost schimbaţi primarii, ajutorii de primari şi alese comitete săteşti în toate localităţile judeţului
1946 – Regele Mihai a semnat Decretul-Lege, în legătură cu remanierea guvernului, completând cabinetul cu noi miniştri secretari de stat, printre care se aflau Gheorghe Gheorghiu-Dej (Economia Naţională), Lothar Rădăceanu (Muncă, asistenţă şi asigurări sociale), Ion Pas (Arte), Emil Bodnăraş (Preşedinţia Consiliului de Miniştri), Ion Gh. Maurer (Afaceri interne) şi alţii.
1948 – Prin Decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, s-a înfiinţat Inspectoratul Regional Arad cu judeţele Arad şi Hunedoara, cu largi atribuţii în sectoarele inspectării şi supravegherii sectoarelor de muncă ale muncitorilor şi ucenicilor din intreprinderi de orice fel, evidenţa asistaţilor şi pensionarilor.