Categorie:Vitrina cu literatură

„Nu striga niciodată ajutor“, recentul volum de versuri scris de Mircea Cărtărescu a fost o mare surpriză pentru mine. Nu foarte plăcută, oricum poezia nu este o prăjitură pe care să o deguști relaxat după un prânz copios, ca o isagogie inițiatică în tainele cuvântului care zidește. În ultimii 30 de ani, Mircea Cărtărescu s-a …
Continuă lectura „Nu striga niciodată ajutor” de Mircea Cărtărescu. Prea puțin și prea simplu pentru un candidat la Nobel! – Ionuț Țene

Scrie-mi și eu voi da sau nu voi da semn Scrie-mi și eu voi da sau nu voi da semn. Acum dorm pe-o uzină fară-ncetare, Somnul meu este-o luptă nedreaptă cu motoarele. Noaptea intră peste mine fară-ngăduință, ca vântul se strecoară, pe lângă cheie, prin pereți, ca frigul ca apa, ca focul mă cuprinde, își …
Continuă lectura acolo unde-a căzut lebăda mâinii-Ion Gheorghe

al întomnării  veni-va timp să revenim în parcuri şi ruginii şi galbeni doar năluci veni-va timpul să fugim din ţarcuri în prag de toamnă soare să-mi aduci sorbim lumina frunzelor gălbui solariene picături de viaţă ne cresc la geamuri galbene gutui aşchii de soare pline de dulceaţă plouă pe bănci în parc ; plouă cu …
Continuă lectura sssst!/Gabriel N. Gherbăluță

Am mai zis și în alte povestiri că educatoarea are multe roluri în activitatea cu copiii… Astăzi voi povesti de educatoarea – stomatolog și despre aceasta am atâtea de povestit încât v-ați mira și dumneavoastră câte poate face o educatoare ca să-i fie bine copilului. Copilul, la vârsta când abia se rupe de cuibul părintesc, …
Continuă lectura „Cioară, cioară, ia un dinte de os și dă-mi unul de oțel”-Angela Dumbravă

abandon. demult nu-L mai caută decât păcătoșii și cei de la porțile apocalipsei. rod peste rod nimic nu se alege din pulberea lumilor. olarii întind lutul pe trupurile femeilor și-aruncă foc asupra lor, lor li s-a arătat în vis facerea lumii, așa li s-a arătat facerea lumii și era noapte cu stele de sticlă. suntem …
Continuă lectura suflet încă în construcție/Violeta Pintea

În noaptea asta mă îmbrac în tine, veghez nesomnul oaselor suflate-n sticlă și plutesc deasupra liniștii într-un dans de libelulă. Timpul stă țintuit pe cruce, tu ții rostul acestei lumi și-al tuturor lumilor pe cerul tău căprui. În noaptea asta, steag alb împăcat cu sine, vin la tine, pumnal ascunde-mă adânc și nu mă căuta …
Continuă lectura …luna cărunțeşte-Erika Kerd