Aaron Chorin s-a născut în 1766 la Weisskirchen în Moravia (azi Hraniţa în Cehia) şi a studiat la Nagymarton (azi Mattersdorf în Austria) şi Praga. La 17 ani s-a căsătorit, tot atunci încercându-şi norocul, fără succes însă, în afaceri. În 1789 a fost ales rabin şef al comunității evreești din Arad care în acea perioadă avea 352 membri. Om cu o vastă cultură, a fost încă de la începutul activității un reformator iluminist care a condus comunitatea evreilor din această zonă spre dezvoltare economică şi socială, devenită în scurt timp un model în imperiul austriac. Era cunoscut ca un remarcabil gânditor, poet şi luptător intolerant atunci când situaţia o cerea, aspru cu semenii sau rabinii care-i contestau opiniile. Se poate aprecia că iubea, sau chiar căuta confruntarea, argumentarea oţelindu-i voinţa. Orice luptă de idei îl îndemna spre o nouă şi mai radicală înnoire, niciodată în favoarea propriei afirmări, ci aceea a propăşirii colectivităţii pe care o păstorea. A creat inovaţii în slujba religioasă, a iniţiat schimbări în ordinea rugăciunilor şi a fost primul care a introdus orga în ritualul de la sinagogă.
A murit în 24 august 1844. La înmormântare, unde au participat toate notabilităţile oraşului, au răsunat clopotele bisericilor din oraş, iar necrologul a fost publicat în principalele publicaţii iudaice şi creştine din Europa Centrală. A fost înhumat în cimitirul evreesc din Grădişte, aproape de poarta dinspre sud-est numită Ignațiu Deutsch. La mormânt, în 1851, a fost așezat pe un soclu paralelipipedic, bustul său cioplit de sculptorul arădean Jakob Guttman (1813–1860) realizat cu câțiva ani mai înainte (1846). Remarcabilul portret prezintă în manieră elenistic – neoclasică, imaginea unui om în vârstă, ager şi vioi, fața liniștită și ochii închişi.
Pe soclu, autorul a gravat în ebraică titlurile principalelor sale lucrări, iar pe piatra funerară, un epitaf datorat lui Aaron Chorin, cu următorul conţinut: Din marea zbuciumată, cu amarul ei talaz, / Pe malul paşnic în tăcere sosit-am azi. / Îngenunchez sub tronul feeric de lumină / Şi-l proslăvesc de-a pururi, acelor ce-or să vină. / Am acostat la ţărmul râvnitului destin. / Ci-n molcom somn să-şi odihnească trupul / În tihnă osteneala; înaripatul duh / Să nu se-nalţe în văzduh / La Cel atotputernic. Să-I văd chipul. / Atunci când cerul străluceşte-n zare / Şi calea mi se curmă; sfârşitul cel promis / De Dumnezeu soseşte. Tu te trezeşti din vis / Iar eu Te văd din nou, supremă arătare. / Credinţa ne va fi refugiul cel de veci, / Limanul liniştit al vieţii noasre întregi. Deasupra a mai fost înscris citatul biblic reprodus din Geneză: Şi întreaga adunare a văzut că Aaron a murit şi întreaga casă a lui Israel l-a deplâns.
În 1871, acolo a fost construit un modest mausoleu unde, deasupra portalului, pe un fronton, au fost incizate cuvintele: HIER RUHET / RABBI ARON CHORIN, adică: AICI ODIHNEȘTE RABINUL ARON CHORIN.
În prezent sculptura lipsește, fiind furată.
