Ansamblul arhitectural cu sinagogă neologă

Ansamblul arhitectural din strada Tribunul Dobra nr. 10, colț cu străzile Cozia și Sinagogiei, o clădire cu două nivele și magazine la parter, a fost construit în perioada 1828-1834, în timpul rabinului reformator Aaron Chorin (1766-1844), ca sediu al comunității evreiești din Arad. Construcția de formă pătrată, a fost proiectată în stil clasicist  de arh. Heim Domokos, fost primar al orașului în două rânduri. Fațada principală deschisă spre strada Cozia este împodobită cu șase coloane adosate ce poartă capiteluri ionice. Celelalte fațade sunt sobre, decorate cu un șir de semicercuri ce despart pe verticală dispunerea monotonă a ferestrelor dreptunghiulare. Soclul înalt al parterului, cu bosaje aliniate, este întrerupt prin deschiderile vitrinelor comerciale protejate prin obloane masive din lemn, în acord cu porțile pietonale. Curtea interioară este ocupată de sinagoga ridicată în stil maur spaniol cu o impunătoare cupolă, o bogată ornamentație geometrică colorată, un balcon pentru femei, mobilier, plăci memoriale și o orgă de bună calitate. În ceeace privește ritualul religios din sinagogă au fost menținute inovațiile introduse de Aaron Chorin, modificate prin admiterea în 1897 a primului grup de femei în cor, al căror număr a crescut simțitor, pe parcursul anilor alături de cel al  soliștilor. Până în 1919 era în vigoare interdicția de a se angaja rabini care erau supuși exclusiv ai Ungariei și aveau cel puțin patru clase liceale cu diplomă oținută în Ungaria. Primul rabin a fost: Jochanan, urmat de Broda Leb, (1770-1786), Stemnitz Hirsch (1786-1789), Aaron Chorin (1789-1844), Jakob Steinhardt, dr. Alexandru Rosenberg, Ludovic Vagvolgyi, dr. Nicolae Schonfeld, Lerner, Kesztenbaum Nicolae, Muller Wiznitzer, dr. Ernest Neuman (Timișoara). Cel mai cunoscut pentru ideile sale reformatoare este rabinul Aaron Chorin (1766-1844), care a introdus noi practici religioase ca:introducerea muzicii de orgă, rugăciuni cu capul descoperit, posibilitatea de a călători în timpul sabatului, combinarea meditației religioase cu cea filozofică, rostirea rugăciunilor în limba ebraică și germană.