Pentru a înfrunta propaganda catolică, la sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, Visarion Sarai, un călugăr auster de la mănăstirea Pakra din Croația, a pornit spre Transilvania. Ca toţi eremiţii vremii, el a sfârşit prin a fi un agitator spiritual, un predicator itinerant capabil să răscolească fanatismul religios popular.
În primăvara anului 1744, a poposit la Lipova unde şi-a asumat activitatea misionară de stăvilire a inten’iilor de a trece de la credinţa ortodoxă, la uniaţie. Succesul a fost impresionant. Semnificativă în acest sens, este o adresă din august 1744 a Consiliului Locotenenţial Ungar din Pojon (Bratislava), către Comitatul Arad, în care se prezenta faptul că pe o colină din Lipova în apropierea unui izvor a fost ridicată o cruce, la care urcă foarte multă lume, de pe ambele maluri al Mureşului. În jurul ei au fost amenajate adăposturi pentru pelerini, care petreceau acolo zi şi noapte, în cântări şi rugăciuni, ascultând slujbele săvârşite de preoţii din Lipova şi din împrejurimi.
De teama amploarei pe care luat-o cultul crucii lui Visarion, generalului Engelshofen i s-a cerut ca acest însemn să fie înlăturat iar călugării alungaţi din ţară. Anumite temeri ale autorităţilor Banatului, au dus la dărâmarea aşezământului, crucea rămânând însă intactă, a determinat o extindere a pelerinajelor. Pentru a împiedeca această pornire populară congregaţia comitatului Arad, a stabilit la 16 mai 1745, o aspră pedeapsă, adică câte 100 lovituri de bici pentru cei ce vor fi prinşi că trec Mureşul, la crucea Călugărului din Lipova şi o amendă de 12 florini pentru cei ce recidivează. Niciodată un semn religios nu a dat atâtea îngrijorări Curţii imperiale și unei întregi administraţii ca acesta. Nici un alt monument religios ortodox nu a adunat vreodată în jurul ei, atâţia credincioşi şi n-a revărsat atâta tărie şi rezistenţă.
În continuare, pe drumul spre Dobra, Deva şi Selişte, Visarion Sarai a fost întâmpinat cu mare alai de populaţia românească. La Sibiu, a fost arestat, cercetat, târât prin închisori, murind în detenție la închisoarea din Kuffstein.
La 28 februarie 1950, Visarion Sarai, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și proclamat în 21 octombrie 1955, la Catedrala din Alba Iulia, ca Sfânt Mărturisitor.
Monumentul care a fascinat atâta lume, decorat cu figuri grometrice incizate în lemnul dur, se află în prezent fixat sub streașina de sud a bisericii ortodoxe din Lipova. O cruce masivă din stejar, înaltă de aproape cinci metri, cioplită simplu, ce poartă pe trunchiul său o sriere al cărui conținut în grafie slavonă s-a pierdut însă pentru totdeauna sub asprimea nervurilor încrustate de vreme. Un text, așezat mai târziu pe o tăbliță metalică, o identifică ca fiind Crucea Cuviosului Visarion – Lipova – Sarai, 1744.
1. Cuviosul Visarion Sarai 2. Crucea lui Visarion Sarai (1977) 3. Crucea lui Visarion Sarai (2008)
