Interviu cu un bibliotecar – Ziua națională a bibliotecarilor și Ziua internațională bibliotecilor

Bibliotecile, loc magic plin de viață și surse informatice, pentru fiecare om în parte însușește dimensiuni diferite, totuși de o importanță majoră dovedită în viața fiecărui om, prin prezența sau lipsa lor, și cei care le coordonează și gestionează funcționare propice, bibliotecarii.

În România, peste 1700 de biblioteci au fost închise în cinci ani. Potrivit datelor oficiale, confirmate de ANBPR, din 2012 şi până în 2017, s-au închis 1.715 biblioteci (publice şi şcolare), adică 343 pe an. De la 11.309 cîte funcţionau în anul 2012, s-a ajuns la 9594 în 2017.
Scăderea s-a resimţiti în absolut toate regiunile ţării.
1. Regiunea Sud-Est: 305 biblioteci închise
2. Regiunea Nord – Vest: 291 biblioteci închise
3. Regiunea Sud-Muntenia: 270 bibloteci închise
4. Regiunea Centru: 219 biblioteci închise
5. Regiunea Nord-Est: 194 bibloteci închise
6. Regiunea Sud-Vest Oltenia: 128 bibloteci închise
7. Regiunea Ilfov – Bucureşti: 68 biblioteci închise

Lansez o întrebare către utilizatorii bibliotecii noastre dar și către membrii comunității arădene: De ce sunt închise bibliotecile? Care este părerea dumneavoastră a cititorilor? Răspunsul la întrebare îl puteți trimite prin email la adresa: coltulmariei@gmail.com sau în comentariul care poate fi editat pe pagina de facebook a bibliotecii. În continuare vă voi reda răspunsurile date de mine, bibliotecara Truța Maria, de la Secția Împrumut Carte pentru Copii și Animație Cutlurală, la interviul solicitat și editat de doamna Szakacs Nadina coordonator al Centrului de cultură și civilizație românească, cu ocazia Zilei Naționale a Bibliotecarului și Zilei Interanționale a Bibliotecilor Publice:

„Ziua Bibliotecarului. O zi însemnată pentru că bibliotecarul este important în viața individului, a comunității și a societății în sine. Fiecare dintre noi purtăm în amintire un bibliotecar drag, al copilăriei sau un bibliotecar care ne-a rămas în suflet din studenție ori din alte contexte. Să punem în valoare bibliotecarul printr-un scurt interviu. O altă invitată este doamna Truța D. Maria, bibliotecară la Biblioteca Județeană “A. D. Xenopol” din Arad:

Szakacs Nadina: Cum v-ați decis să vă dedicați meseriei de bibliotecar?

Maria Truța: Sunt mai multe lucruri care au adus la alegerea meseriei de bibliotecar. Nu o să uit niciodată de întrebarea pusă mie de către un cadru didactic format într-o generație a regimului comunist: „Ce ai putea să faci toată ziua fără să obosești?”, i-am răspuns: „Să citesc!”, mi-a răspuns: „Ei bine nu poți face o meserie din această pasiune!”, ajungând adult am descoperit că m-a mințit. A doua întâmplare s-a petrecut în momentul în care am dorit să-mi abonez copilul în vârstă de un an și 2-3 luni la bibliotecă și am primit un răspuns, să aștept până atunci când copilul va merge la școală. Al treilea și cel mai important, a fost sentimentul care a luat naștere în urma unei discuții serioase despre charismă și vocație, purtată cu soțul meu, eram deja mamă, absolventă de universitate, de cursuri de psihopedagogie a copilului, cu o dragoste enormă față de carte și copii, fără a mă simți capabilă să intru în sistemul clasic de învățământ, așa că, la câteva luni diferență, când am văzut anunțul de angajări al bibliotecii județene, nu am mai stat pe gânduri. Nu am timp să citesc într-adevăr, dar, dragostea față de carte și posibilitățile care pot genera din această meserie sunt greu de descris în cuvinte. Cum spun și copiilor sau celor care mă întreabă, am ales această meserie cu inima și nu simt meseria de bibliotecar ca fiind un loc de muncă, ci ca un loc al sufletului meu, o lume pe care nu doar că-mi face plăcere să o descopăr eu, ci mă simt provocată zilnic să găsesc modalități și oportunități de a împărtăși magia rezultată din instituția bibliotecii, cu ceilalți oameni.

S.N: Ce presupune meseria dumneavoastră?

M.T.: Frumoasă și utilă întrebare, mă bucur de ea, mai ales pentru că majoritatea oamenilor consideră că, un bibliotecar doar mută cărțile de aici acolo sau chiar că poate să stea și să citească toată ziua sau să nu facă nimic. În primul rând, vreau să încep prin a vă informa că biblioteca județeană, unde sunt eu bibliotecar, deține o colecție de cărți care se apropie vertiginos de un număr de 1000000 de cărți și vă rog, să vă imaginați ce înseamnă gestionarea, clasificarea, manipularea și procesul prin care acest număr de cărți poate fi pus la dispoziția cititorului, într-un mod care să fie accesibil și ușor de utilizat. Apoi, fiecare cititor, și la noi media cititorilor este de aproximativ 100 de utilizatori/zi, intervine cu nevoi și cerințe diferite, unii caută un titlu precis, alții au nevoie de asistență și de acces la documente sau informații care să-I ajute în conceperea de lucrări, documente, învățare pentru examene, formări profesionale și multe altele. Este adevărat că un bibliotecar are obligația de prospectare a pieței de carte, din toate domeniile sau cel puțin cele care aparțin de el ca și secție/birou/bibliotecă în care lucrează și aici fac referire la diferitele tipuri de bibliotecii, (județene, orășenești, de specialitătate, școlare, universitare etc.), ca să poată achiziționa cărțile necesare publicului și care să îndeplinească nevoile cititorilor din toate categoriile sociale, profesionale etc. Multe biblioteci din lume au dezvoltat serviciile de bibliotecă foarte frumos, biblioteca devenind astfel un loc de întâlnire, de studiu, de socializare, de informare, de educare, de formare, nu doar o instituție de manipularea cărților. În România acest proces s-a dezvoltat mai târziu și este mai încet, dar a prins totuși viață. La bibliotecă nu se găsesc doar cărțile, ci este de asemenea și locul unde cititorul începe să beneficieze de oameni specializați, pregătiți care să ofere asistență în nevoile de informare. În bibliotecă se desfășoară cu succes expoziții de carte, lansări de carte, expoziții culturale, vizite și activități educative dedicate copiilor. Tot bibliotecarul prin bibliotecă este cel care inițiază proiecte social-cultural-educative destinate publicului larg, descoperă nevoi ale comunității din care face parte și ajută la implementarea de proiecte sau activități care să răspundă acelor nevoi. Biblioteca este și o resursă importantă de informații și resurse statistice în ceea ce privesc tendințele de lectură, de utilizare de servicii, de accesare de informații. Toată informația din această lume, întâi a fost conținută mulți ani de zile doar în cărți/papirusuri/documente scrise, chiar dacă în ziua de azi o putem găsi și pe internet, întotdeuna cartea și biblioteca vor reprezenta autoritățile care pot confirma sau infirma o știre, pentru a evita riscul de a utiliza o știre falsă. Țin să specific că odată cu apariția acestei nenorocirii care afectează întreg mapamondul, meseria de bibliotecar, mai ales în România prinde alt contur. Fac parte dintr-un grup „Sfoară virtuală”, format din bibliotecari din țara noastră, din toate categoriile de bibliotecii, care încearcă să aducă în prim plan schimbul de experiență și profesionalism între noi, ședințe de ”brainstorming”, prin care să găsim tehnici prin care să putem aduce biblioteca și cartea în casele oamenilor, chiar și în situația aceasta de urgență și pandemie.


S.N: Ce credeți că îi motivează pe copii să citească în zilele noastre?

M.T.: Un părinte cu o carte în mână ar fi cel mai util și important factor decizional pentru ca un copil să devină cititor. În lumea aceasta mare, există cărți concepute de specialiști, care spun și au demonstrat prin tot felul de studii că un copil, la câteva luni, deja începe să focuseze privirea pe imagini cu contrast mare, alb-negru, astfel, începând să exerseze musculatura ochilor, cu alte cuvinte, se pot folosi cărți de la câteva luni, cu ilustrații speciale, astfel că în timp, răbdarea copilului și capacitatea de procesare se dezvoltă tot mai mult, încât la vârsta de un an și un pic, începe să poată asculta textul scurt și cu ajutorul ilustrație de calitate să-și utilizeze tot mai mult capacitatea creierului de deducție, percepție. Un copil ajutat, un copil stimulat normal, căruia i se pun la dispoziție materialele necesare manifestă natural curiozitatea spre cunoaștere și lumea cărții. Totuși, din cauza zilelor pe care le trăim și a societății, a felului în care aceasta este construită, uni copii sunt distrași de la „geniul lor natural”, astfel că ajung să depindă de alte activități mai puțin sănătoase de a petrece timp, și atunci, motivarea lor pentru a începe o lectură poate fi mai grea. Copiii sunt în formare și trebuie depusă doar o muncă suplimentară pentru a-i ajuta să găsească cartea sau stilul care li se potrivește.

S.N: Ce înseamnă biblioteca pentru un bibliotecar?

M.T.: Lumea lui, universul său. Totuși, aș dori să specific și să amintesc acei bibliotecari care au existat și încă există, în acele locuri îndepărtate și inaccesibile, care au purtat sau poartă pe cai, măgari, biciclete, ghiozdane sau mașini, acele biblioteci călătoare. Biblioteca de fapt, poate fi însumată prin calitatea umană a bibliotecarului. Citesc acum o carte, care deapănă povestea unei bibliotecare în vârstă de 14 ani. Este de fapt povestea unei copile, pe numele său real Dita Krauss, care ajunge deportată în lagărul de la Auschwitz, unde un deținut temerar Alfred Hirsch reușește pe ascuns să formeze o școală, care ajunge printr-un miracol, în posesia unei biblioteci, cea mai mica bibliotecă din lume, 8 cărți, rupte și pătate, precum și a câtorva cărți-umane, adică oamenii care învățaseră pe de rost opere întregi pe care le reproduceau copiilor, Este o poveste reală, bibliotecara este o supraviețuitoare a Holocaustului, și o citez cu ceea ce însemna pentru ea cartea în acel loc întunecat: „pentru mine a începe să citești o carte este ca și cum te-ai urca într-un tren care te duce în vacanță”. Eu personal cred, că Bibliotecă poate fi bibliotecarul în sine, că ar trebui să poată fi așa.

S.N: Numiți trei cărți de care vă simțiți atașat(ă).

M.T.: Este foarte greu să mă rezum doar la trei cărți dar:
Bibliotecara de la Auschwitz – scrisă de Antonio G. Iturbe, apărută la Editura Rao
Un bărbat pe nume Ove – scrisă de Fredrick Backman, apărută la Editura Arthur
Cititorul de cadaver – scrisă de Antonio Garrido, apărută la Editura Rao.

S.N. Care este una dintre cele mai frumoase amintiri din cariera dumneavoastră?
M.T.: Anul trecut, în luna iulie, s-a inaugurat Biblioteca Estivală, în Parcul Copiilor, actualmente parcul Zsolt Torok din Arad. Era o zi însorită, eram așezați pe iarbă, perne, pături… voluntarii Erasmus, voluntari europeni, veniți în România prin Proiectele „Kaleidoscope” și „Education thru game”, facilitate de către Asociația EIVA, pregătiseră un moment special cu acea ocazie, și anume din resturi de materiale au conceput o pătură specială pe care au utilizat-o ca material didactic pentru a spune o poveste…Ciripitul păsărilor, emoțiile voluntarilor, lumea multă strânsă în jur, copiii curioși și dornici de cunoaștere…mi-a adus în suflet, sentimentul de împlinire, de „acasă”.

S.N. Mulțumesc frumos pentru interviul acordat. La mulți ani!”

Ziua Bibliotecarului. O zi însemnată pentru că bibliotecarul este important în viața individului, a comunității și a…

Publicată de Cercul de cultură și civilizație românească pe Joi, 23 aprilie 2020
Evenimentul de deschidere a Bibliotecii Estivale – iulie 2019 – Parcul Zsolt Torok Arad