Noutăți la raft: astăzi despre spiritualitate, ocultism, meditație și cunoaștere

„Visele și mijloacele de a le controla – Hervey de Saint Denys, Léon d’

„Proprietatea pe care o are somnul de a concentra și de a exalta, câtetodată extraordinar, sensibilitatea fizică într-o anumită parte a organismului este un punct asupra căruia cred că deja am insistat suficient. Trec, așadar, fără să le inserez aici, peste mai multe observații din jurnalul meu de vise, care nu fac decât să constate manifestarea, prin vise, în raport cu senzațiile percepute, a anumitor senzații de o finețe așa cum nu percepusem niciodată, treaz fiind. Ajung imediat la indicarea aceluiași fenomen, sub o formă mai greu de recunoscut, mai misterioasă și poate, de asemenea mai recurentă decât se crede. Vreau să vorbesc despre ciudata corelație ce se stabilește uneori între anumite dispoziții ale corpului și anumite halucinații ale minții, a căror strânsă legătură ne scapă. Remarc în jurnal că, într-o vreme când aveam dureri de cap intermitente și capricioase, întoarcerea lor e deseori precedată, la scurtă distanță, de vise în care cred că urc munții cu greu și trec prăpastii cu o ușurință uimitoare.” (fragment)

„Legendele, miturile și simbolurile Francmasoneriei – Albert G. Mackey”

„Obiectul legendelor masonice nu este stabilirea unor fapte istorice, ci transmiterea unor idei filozofice. De exemplu, scopul legendei hiramice a celui de-al treilea grad este să ilustreze doctrina nemuririi sufletului; de aceea neofitul nu consideră necesar să-i investigheze acuratețea istorică sau să-i reconcilieze contradicțiile aparente. La fel este cu legenda pietrei unghiulare pierdute sau a arcei ascunse – toate acestea sunt pentru el narațiuni care au valoare doar pentru nestemata pe care o conțin. Fiecare dintre aceste legende este expresia unei idei filozofice.

Dar mai există și o altă metodă de instruire masonică, cea prin simboluri. Chiar dacă filozofia modernă se exprimă acum exclusiv în propoziții abstracte, Francmasoneria rămâne credincioasă vechii metode, pe care a păstrat-o în toată importanța sa orofinară ca pe o metodă de comunicare a cunoașterii. Deși în Francmasonerie există două moduri de instrucție – prin legende și prin simboluri -, în fapt, între ele nu există o deosebire esențială. Simbolul este o reprezentare vizibilă, iar legenda o reprezentare audibilă a unei idei ce se vrea pusă în evidență. Atât legenda, cât și simbolul sunt legate de doctrine având un profund caracter religios; ambele sunt purtătoare de sentimente morale și ambele sunt menite să ilustreze filozofia Masoneriei speculative” (Albert G. Mackey)

„Practicile Kalachakra – Glenn H. Mullin”

„Calea budistă începe prin cultivarea celor trei practici superioare: autodisciplina, concentrarea meditativă și înțelepciunea care înțelege vacuitatea. Când acestea trei au fost consolidate, putem aborda metodele căii bodhisattva-șilor, în care este cultivată aspirația de a dobândi iluminarea supremă pentru binele tuturor ființelor simțitoare, iar pe baza acelei aspirații ne angajăm în cele Șase Perfecțiuni: generozitatea, autodisciplina, răbdarea, efortul, stabilizarea meditativă și Înțelepciunea. În sfârșit, aceste metode pot fi completate cu practicile tantrice, care încep cu primirea inițierilor și asumarea angajamentelor tantrice și implică puternicele practici yoga din Stadiul de Generare și Stadiul de Împlinire” (Glenn Mullin)

„Misteriile egiptene – Alexandre Moret”

„Riturile inițierii, oriunde s-ar săvârși ele, în Egipt, în India sau la alte popoare, au un lucru în comun: inițiatul trebuie mai întâi să moară față de viața lui anterioară, pentru ca apoi să renască.”

„Renașterea după moarte, grație riturilor magice, dintre care cel mai important este Misterul trecerii prin piele, iată care este rațiunea de a fi a Misteriilor osiriene: certitudinea unei supraviețuiri eterne, acesta este rezultatul inițierii.

[…] principiul fundamental al Misteriilor osiriene: a face din moarte leagănul unei noi vieți reprezintă una dintre concepțiile cele mai vechi ale religiei egiptene; aceasta apare cu putere și din plin în diverse aplicabilități, mai ales în epoca antică, și doar cu sprijinul celor mai vechi documente vom putea să îi apreciem cu adevărat importanța” (Alexandre Moret)