La începutul secolului al XX-lea, administraţia Aradului, a propus construirea peste Mureș, în capătul actualelor străzi Calea Romană, respectiv Calea Timişorii din Aradul Nou, a unui pod modern din metal sprijinit pe piloni din piatră şi beton. În 1908, municipalitatea a acceptat proiectul Societăţii de Căi Ferate de Stat din Reșița (STEG), din cadrul Fabricii de Poduri –Kaiserliche und Konigliche Privilergierte Osterreichische Staatseisenbahngesellschafft – St. E.G., conceput în stil seccesion de inginerul Robert Toth (1857-1913). Cu o lungime totală de 185,40 metri, podul numit succesiv Grof Karolyi Gyula și Împăratul Traian, este alcătuit din câte două grinzi cu console, fiecare de 70,05 m şi o grindă independentă în deschiderea centrală dintre piloni, cu o lungime de 45,30 m. Distanţa dintre grinzile principale în sens transversal fiind de 9,6 m. permite realizarea unei părţi carosabile de 8,05 m alături de două trotuare pietonale cu lăţimea de 1,50 m fiecare. Proba de greutate şi predarea oficială către Consiliul Municipal s-a făcut la 11 noiembrie 1910.
În 1926, pe malul stâng, în capătul din dreapta podului a fost ridicaă clădirea vămii, etajul fiind folosit ca și corp de gardă a militarilor însărcinați cu paza podului, parterul fiind folosit de încasatorii taxelor de traversare. Pe faţadă se distinge stema oraşului, cu cele trei turnuri de biserică, cetatea şi braţul ce ţine în mână o sabie, peste o panglică ondulată ce reprezintă Mureşul. Reparat și modernizat în 1934, în septembrie 1944, podul a fost dinamitat de trupele hortyste, dar structura nefiind grav afectată, a fost redat circulației la doi ani după terminarea războiului. Festivitatea de inaugurare din 28 noiembrie 1947, organizată în fața unui public numeros sosit din satele riverane, a cuprins în program:oficierea serviciului religios și cuvântările personalităților politice ale vremii. În 1950, pe zona centrală a podului au fost amplasate liniile de tramvai spre Aradul Nou, localitate de curând devenită cartier al Aradului. La comanda primăriei, în 1997 a fost întocmit un studiu de cercetare și expertizare în scopul stabilirii capacităţii portante reale. Lucrarea a scos în evidenţă o serie de degradărişi defecte existente încă de la construcţia sa din anul 1910. Lucrările efectuate în 2008 și 2011 au constat din reabilitarea întregii suprastructuri metalice, refacerea ornamentelor de pe portal, a stâlpilor şi corpurilor de iluminat, a căilor de rulare pentru autovehicole şi linia de tramvai.
